ROMÂNIA, TERITORIU VIRTUAL NELIMITAT, LIBER ȘI INDEPENDENT DAR CU PRINCIPII
Delimitarea frontierelor: Mârlanul
Mârlanul este o subspecie umană care cunoaște o epocă de mare înflorire pe teritoriul României. Aici a găsit climatul moral, juridic și temperamental cară îi oferă o șansă maximă de proliferare. Mârlanul provine din om. Procesul de transformare al unui om în mârlan are loc treptat sau fulgerător depinzând de locul și gravitatea infecției. Mârlanul este, ați ghicit, ceea ce a mai rămas dintr-un homo sapiens după ce a fost infectat cu virusul mârlăniei. Acest virus nesimțit – în sensul că acționează fără ca cel infectat să simtă ceva – atacă în etape caracterul uman – alt organ invizibil, considerat de mulți, tocmai din acest motiv, ca fiind secundar – până la totala lui dispariție. Din nefericire, pentru mârlan, acest organ poartă în el gena civilizatorie a invidului uman, tot așa cum fiecare celulă poartă gena biologică. Odată cu dispariția caracterului mârlanul nu mai poate fi considerat din punct de vedere științific om, el devenind un animal extrem de periculos pentru specia din care s-a desprins. Mârlănita nu atacă creierul dar îi deformează funcțiile și modul de funcționare. Mârlanii nu suportă oamenii, tot așa cum javrele nu suportă lupii și câinii din care se trag. Mârlanul e un zombi care se hrănește cu oameni vii, canibalismul lui fiind focusat pe caracter, suflet, sentimente și tot ceea ce foști lui semeni posedă. Lăcomia se manifestă de cele mai multe ori sub forma invidiei. Mârlanul se hrănește prin distrugerea celor din jur. Cine nu acceptă să se infecteze și să devină mârlani sunt rebotezați capre. Vânătoarea de capre este permisă și sprijinită de comunitatea mârlanilor tot timpul anului, mai ales prin vecini. (va urma)
