Dan Stoica se exprimă polifonic. Fiinta sa interioară este populată, concomitent de vocatia unui regizor în cheie modernă, jurnalist plin de vervă, de scriitorul captivat de zona thriller-ului. Toate acestea, motivate de nevoia comunicării în imediat, dar şi de pasiunea pentru real. Nu este vorba despre realitatea epidermică, inevitabil eclatantă, ci de ceea ce se află dincolo de stimulii imediatului. El priveşte Austria ca pe un pretext artistic şi ajunge la conceptul de Austria ca exemplară tară central-europeană, deschisă spre sine dar şi spre ceilalti. Flanările lui Dan Stoica în spatiul european, sfârşesc în fata miracolului surprins în ipostaza sa vizibilă. Podurile arcuite peste ape, catedralele Vienei, castelele unde s-au scris pagini de seamă din istoria veche sau recentă, serbările galante ale sfârşitului de mileniu, nu evocă o lume, cât o institutie. E lumea lui Dan Stoica, care ştie să atribuie întîmplarilor din social calitatea evenimentului în estetic.
The sky over Vienna 2000
The sky over Austira 2000
The sky over Hofburg 1999
Am zăbovit îndelung în fata unor compozitii cu alură de acuarelă, aşteptând ca din clipă în clipă, smulgându-se din chingile noptii, bolta să se autoincendizee în moemntul, cu valoare de ritual, al ivirii soarelui. Or, Dan Stoica anuntă doar evenimentul şi ne provoacă, într-o firească a doua mişcare, să construim noi însine în imaginar scenele următoare. Această tehnică a aluzivului, a şoaptei, se explică şi prin apetența către orizontul acvatic. Apa are rolul de relație de dialog şi comuicare. Tranparentele norilor, luciul apei, reinventează o lume în oglindă, cu sugestii aparent onirice. Suntem ceea ce visăm, pare a decide artistul, dar decizia lui e doar începutul unui joc în labirint.
Prezentele umane sunt rare în cadru. Absenta lor însa este dominant prezentă, afectiv regretată. Atunci însa când animă imaginea cu o prezentă umană, avem senzatia unui film cu un singur cadru. Mişcarea lui pe un ecran imaginar sau încremenirea într-un stop-cadru e o sustinere a ideii că repaosul nu este altceva decât o mişcare în stare potentială. Rafinat în dozajele cromatice şi prelucrările în laborator, Dan Stoica este, înainte de toate, un om cu privirea sagace şi exersată în multe întâlniri tandre cu realitatea. Pentru el, fotografia e o cale a întîlnirii cu Sinele.
Maximilian Shell
Claudia
Wolfgang Bauer
Sibiu - un oras se intoarce in Europa
Jurnal interior în imagini
Hermannstadt - Eine Stadt kehrt nach Europa zurück
Bilder aus einemi inneren Journal
Die Austellung wurde bis jetzt im Eisenstadt, Wien und Budapest präsentiert Luni, 10 septembrie 2007, incepand cu ora 18:00, a avut loc vernisajul expozitiei de fotografie Sibiu - un oras se intoarce in Europa a artistului Dan Stoica, in Polonia, la Torun, Dwor Mieszczanski, ul. Podmurna 4-6. Evenimentul este organizat de catre Institutul Cultural Roman din Varsovia in colaborare cu Primaria din Torun si Societatea de colaborare cu orasele infratite din Torun. Expozitia va fi deschisa pana pe data de 25 septembrie 2007. Expozitia a fost deschisa de ambasadorul Romaniei la Varsavoia si de primarul orasului Torun.
Expozitia, vernisata la ICR-Budapesta in februarie 2007, prezentata anterior la Eisenstadt si Viena si apoi in castelul de la Krasiczyn in Polonia, pune in valoare pitorescul unui patrimoniu istoric si cultural inca relativ putin cunoscut
Vernisajul de la castelul din Krasiczyn a avut loc in luna iunie in deschiderea festivalul 'Galitia', la care Romania a avut anul acesta statutul de invitat special. Succesul de care s-a bucurat aici a dus la ideea itinerarii acestei expozitii si in alte destinatii culturale poloneze.
Toruń, vechi centru istoric si universitar polonez, orasul astronomului Nicolaus Copernic, candideaza la titlul de capitala europeana a culturii in anul 2016. Pregatirea pentru obtinerea acestui titlu consta si in prezentarea experientei altor orase care l-au obtinut deja. Astfel a luat nastere ideea unei expozitii de fotografie care sa arate Sibiul in noua sa postura.
Locul ales de catre partenerul ICR-Varsovia in acest proiect, Primaria din Toruń, este Dwór Mieszczański, sediul Asociatiei de Cooperare cu orasele infratite, un loc care gazduieste in mod regulat expozitii de diverse tipuri, precum si alte evenimente culturale. Timp de doua saptamani, expozitia va putea fi vizitata atat de locuitorii orasului Toruń, cat si de turistii aflati in regiune.
Olimpia Resteman
Argument
Es gab eine Zeit, in welcher die Strassen und Mauer geheimnisvolle Flüstern miteinander wechselten, das Licht malte die Häuser und die Gänge im Melancholie über, und die Vergangenheit strömte leise und unsichtbar aus jeden Steinpflaster heimlich heraus.
Dieser Bilder sind eine Art Tagebuch dieser Zeitspanne meines Lebens, die ich im Hermannstadt verbrachte, ein persönlicher Hinblick über die Stadt und ihre Bewohner. Sie stellen eine seelische Landschaft dar, in welcher Zeit und Raum die Farbe der Erinnerung bekommen haben.
Die Ausstellung konnte genau so gut "Es war einmal..." heißen, da dieses Burg wird nicht mehr lange in diesem Form existieren.
Seitdem Hermannstadt Kulturhauptstadt Europas 2007 ernannt wurde, ein neues Leben mit dem Gesicht in der Zukunft gerichtet beherrscht die .Seele der Bewohner, und wie in jedem Märchen, das glücklich enden soll, wird die Hoffnung als schöne Fee in jeder Wohnung und in jedem Herz zu Hause sein.
Dan Stoica - Wien 2006
Ein herzliches Dankeschön meiner Freunden Laura Tinis, Teodora Achim, Marcela Pop und Ciprian Popa fürs Mitmachen.
Pareri din presa maghiara despre expozitia "Sibiu, un oras se intoarce in Europa":
Prin intermediul fotografiei, artistul fotograf Dan Stoica ne-a oferit recent la Institutul Cultural Român imaginea unui Sibiu, Capitală Culturală a Europei, istoric, multicultural şi oraş deosebit, nu numai ca poziție geografică şi arhitectură deosebită, ci şi ca un simbol al multor personalități române, germane şi maghiare, care au trăit în acest fabulos oraş transilvan. Artistul Dan Stoica a ştiut să surprindă nostalgia Sibiului, oraş cultural în plină ascensiune.
Expoziția a fost deschisă de profesorul dr. Ioan Dur de la Universitatea "Lucian Blaga" din Sibiu.
Un eveniment a avut loc pe 28 februarie 2007, la sediul Institutului Cultural Român din Budapesta, iar protagoniştii acestuia au fost prof. dr. Ion Dur (decanul Facultății de Jurnalistică din Sibiu) şi Dan Stoica, regizor, artist fotograf, traducător. Sub titlul ?Sibiu ? un oraş se întoarce în Europa?, Ion Dur a provocat, eseistic, o dezbatere despre rosturile culturale specifice Sibiului în 2007, iar Dan Stoica a fascinat publicul cu o romantică şi melancolică expoziție de fotografii. Două maniere, complementare, de a promova imaginea Sibiului, una prin cuvîntul viu, cealaltă prin imaginea autentică a unui spațiu de neuitat.
Chilia timpului - o expozitie de fotografie insotind un spectacol de teatru; Die Klause der Zeit - eine Fotoausstellung begleittet von einer Theaterstückinszenierung
Ca sursa de inspiratie a servit istoria adevarata a calugaritei Wilbrigis din St. Florian. Ea stat inchisa intr-o chilie situata in partea de nord-est a manastarii St. Florian timp de mai bine de 41 de ani . O singura data a fost nevoita sa-si paraseasc locasul atunci cind soldatii lui Rudolf von Habsburg au amenintat manastirea. Era ingirjita de o prietena, Mathilde care traia si ea semireligios. Ca in nici o alta epoca omul isi cauta drumul prin Dumnezeu. Niciodata puterea idealismului nu a fost mai puternica si mai de durata. Retragerea din lume era vazuta ca cea mai sigura cale spre sfintenie si se bucura de multa pretuire. Dina acele vremuri nu ne-au mai ramas astazi decit niste ruine in mijlocul padurilor. Imaginile oglindesc aceasta vaita in mijlocul unei lumi violente si murdare, in care privirea era ridacata mereu spre curatenia cerului.
Als Inspirationsquelle dienen hierbei die Geschichte der Klausnerin Wilbirgis von St. Florian.Am Fest Christi Himmelfahrt 1248 wurde W. unter der üblichen Anteilnahme der Bevölkerung in ihre Klause an der Klosterkirche geleitet. Einundvierzig Jahre lebt sie dann als Klausnerin an der Nordseite der Stiftskirche St. Florian bei Linz. Ein Fenster zum Kirchenchor ermöglichte ihr die Teilnahme am Gottesdienst, ein zweites Fenster nach außen war der einzige Kontakt mit der Welt. Nur ein einziges mal, als Soldaten Rudolfs von Habsburg das Stift bedrohten, mußte sie ihre Klause verlassen und in der Ennsburg Unterkunft und Zuflucht finden. In der Klause wurde W. von ihrer treuen Freundin Mathilde, die ebenfalls semireligiös lebte, mit dem Nötigsten versorgt. W. lebte im Ansehen der Heiligkeit, so daß sie Menschen aus allen Ständen mit Rat und Tat zur Seite stehen konnte. Nach einem Brand im 1235 stürzte das Kapellendach ein und jahrzehntelang bot sich ihr nur der Anblick eines Trümmerfeldes. Wie in keiner anderen Epoche zuvor suchte der Mensch den Weg zu Gott. Nie war die Kraft, der Idealismus so ausdauernd und stark, wie zu jener Zeit. Das Klausnern galt als sicherster Pfad zur Heiligsprechung und genoss höchstes Ansehen. Von dieser Zeit sind heute nur noch Ruinen in mitten der Wälder verblieben. Die Bilder werden den Konflikt eines Menschen der in einem versperrten Raum lebte beim Betrachten der heutigen Ruinen veranschaulichen.
